Trei ani

N-am comentat, postat, share-uit nimic legat de Colectiv pana acum. Mi s-a părut că aș intra cu bocancii în rănile oamenilor.

Ieri, la trei ani de la Colectiv dar fără legătură cu subiectul, am auzit un prost spunând la radio că Noi suntem mult mai tari decât Vestul. Pentru că spitalele din Vest au de 10 ori mai multe infecții nosocomiale decât spitalele noastre. Că așa zic statisticile. Azi, la trei ani și o zi de la Colectiv, am citit o postare a lui Piedone care se victimiza că el, sărmanul, și-a dat demisia degeaba, autorizațiile de funcționare se dau dintotdeauna pe aceeași lege.

Și am avut revelația că suntem fix la fel de proști ca acum trei ani.

Acum trei ani, m-am uitat cu gura căscată la Piedone, care flutura mândru o fițuică spunând ca el e în regulă, clubul are autorizație de funcționare. Iar în urmatoarele zile m-am luat cu mâinile de cap ascultând toți păreriștii explicându-ne la televizor cine și ce ar fi trebuit să facă. Nenorocirile de-adevăratelea, ca asta, nu au o singură cauza, ci vin dintr-un cumul de factori.

Ce a mers prost?

• S-A SCHIMBAT FUNCȚIUNEA UNUI SPAȚIU DIN PRODUCȚIE ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICA (sau ce-o fi fost). Niște baieti s-au hotărât să deschidă un club. S-au dus la primărie, care le-a dat fițuica aia cu care se lăuda Piedone – Autorizație de Funcționare, în baza unei declarații pe propria răspundere. Doar că autorizația aia nu e doar o hârtie, ci are niște proceduri în spate. Rolul acestor proceduri este ca autoritățile sa se asigure ca stabilimentul indeplinește toate cerințele esențiale de calitate și respecta toate reglementările în vigoare cu privire la funcțiunea respectivă. Pentru asta, având în vedere că se schimba funcțiunea unui spațiu, ar fi trebuit sa se solicite Autorizatie de Construire pentru lucrarile de amenajare. Pentru care era nevoie de un proiect. Proiectul e asumat de niște specialiști și de un verificator, e supus avizării PSI și dacă îndeplinește toate condițiile, primește aviz PSI și ulterior Autorizație de Construire.
• S-AU FACUT NIȘTE LUCRĂRI DE AMENAJARE. Cu lemn și bureți, cu sau fară arhitect, dar în mod sigur fără avizul de securitate la incendiu și fără Autorizația de Construire de la pct.1. Odată cu alea, ar fi avut și obligativitatea controlului calității pe parcursul execuției. Prin proiect s-ar fi specificat niște caracteristici ale materialelor folosite, s-ar fi stabilit niște căi de evacuare dimensionate și amplasate conform normelor, ținând cont de numărul de utilizatori. La recepția finală a lucrărilor ar fi venit pompierii și ar fi verificat că lucrările s-au executat conform proiectului avizat de ei și că materialele folosite au caracteristicile prevăzute în același proiect. Și abia atunci ar fi primit autorizație de funcționare.
• S-A DESCHIS UN CLUB. Amenajat, cum spuneam, cu lemn si bureti, alese dupa criterii funcționale și financiare. Cu o singură cale de evacuare, insuficientă dacă ai de evacuat mai mult de 70 de persoane și prost conformată – cu denivelare la ușa containerului.
• S-A ORGANIZAT UN EVENIMENT. Cu 400 plus persoane, dacă imi amintesc corect. S-a contractat o firmă care să se ocupe de efectele pirotehnice, iar pseudo-pirotehniștii ăștia au făcut show indoor, în spațiul ăsta șchiop, autorizat de orbi și surzi, folosind artificii pentru outdoor. Focul s-a propagat în ceva de ordinul secundelor, norocoșii de langa ușa containerului au dat să fugă, dar mulți s-au împiedicat de tocul denivelat neregulamentar. Au blocat singura evacuare și au rămas grămadă în cuptorul otrăvit.

65 DE MORȚI

145 DE RĂNIȚI.

Ce s-a schimbat de-atunci?

• S-au înăsprit un pic categoriile de construcții supuse avizării PSI. Frecție la picior de lemn, având în vedere că noi nu de lipsa legislației de securitate la incendiu duceam lipsă, ci de aplicarea ei. Dealtfel, avem cea mai strictă legislație din Europa în acest domeniu, însa ca în toate domeniile, suntem iresponsabili de la vlădică la opincă.
• ISU a plecat cu flamura-n băț în controale prin Centrul Vechi. S-au închis cam toate cârciumile și s-au dat termene de intrare în legalitate cu autorizațiile PSI. Un an, dacă nu greșesc. A fost anul ăla în care experții și verificatorii pe securitate la incendiu parcă dispăruseră de pa fața pământului. Dădeai cu tunul și nu-ți mai răspundea unul la telefon. Cârciumi, mari magazine de pe vremea lui Ceașcă, fabrici și uzine stăteau cu sabia deasupra capului. Era multă treabă și prea puțini specialiști. S-au mai înmuiat un pic condițiile de autorizare și s-a mai prelungit cu încă un an termenul de intrare în legalitate. A trecut și termenul ăsta. Azi sunt deschise din nou toate cele, cu un procent optimist de 10% dintre ele intrate în legalitate. Restul, cu echivalentul declarației pe proprie răspundere – afișul care te face atent că intri într-un local care nu are autorizație PSI. Intri, adică, pe răspunderea ta, că instituțiile statului atât au putut.

Nu am învățat nimic.

Nu am rezolvat nimic.

Și cum timpul trece, vom începe să uităm că NU S-A SCHIMBAT NIMIC.